Si pana la urma care este bariera dintre trecut si viitor ?
Articol publicat in: Personal
In momentul acesta imi trec prin minte franturi din trecutul meu. Fostii mei prieteni, fostele mele iubiri. Am fost fericita cu fiecare in parte, in masura in care am ramas cu fiecare in parte chiar si nefericita .. Am luptat pentru fericirea din incipit pana in final, cand totusi nu am gasit-o iar relatiile mele au avut in cea mai mare majoritate a cazurilor un final semi-inchis. Cand vorbele urate de la despartiri , reprosurile si jignirile-mi apar in cap, inima mea nu mai tresalta aproape deloc. Dar la retrairea clipelor frumoase, la fericirea suprema a unui sarut, a unei atingeri, a unei imbratisari , a unui prim fior, pulsul imi accelereaza maxim. Inima-mi bate cu putere de parc-ar sta sa-mi sara din piept, iar imaginile lor, imaginile EI-lor mei cu MINE, devin un tablou greu de suportat pentru memoria mea. Sunt destui.. Probabil ca nici nu le mai stiu numarul, pentru ca incerc adesea sa ii diferentiez prin criteriul ,,P-asta l-am iubit mai mult”, dar de fiecare data esuez in incercarea mea. Pentru ca desi am o memorie excelenta si un suflet prost, nu sunt de-ajuns pentru a sti acum sa fac diferente intre o iubirea traita acum 2 luni si una traita acum 2 ani. Si astfel se bat zilnic in capul meu memorii : El, Noi.. Care El? Care Noi? Care dintre Ei? Si zi de zi.. o iau de la capat.. retraind amintirea vechilor si de ce nu posibilelor viitoare iubiri..
