Educatie.Incotro?
Sa spunem doar ca liceul unde invat eu nu este tocmai unul ,,obisnuit”. Se pune problema ca nu avem markere sa scriem pe ,,tabla inteligenta” sau hartii de xerox pentru fisele de lucru. Ma gandesc doar, cum ar fi sa nu avem banci destule, sa nu avem caldura in clase, sa inghetam cu gecile pe noi si sa ne doara degetele de frig, cum se-ntampla in scolile din anumite (destule la numar) sate romanesti?
Stau la doua strazi de scoala. Cu toate astea, mi-e sila pur si simplu sa ma trezesc la 7:30 ca sa fiu prezenta la 8 fix in clasa ( ceea ce nu se intampla aproape niciodata). Chiulesc mult, de obicei. O fac din sila pentru scoala si pentru societate. Nu mi-am pus niciodata in trecut intrebarea ,,Cum ar fi sa ma trezesc la ora 5 si sa merg kilometri intregi, pe jos sau in mijloace de transport darapanate, doar ca sa INVAT?”. Am fost ingrata, la fel de ingrata ca majoritatea societatii in care traiesc si mi-am permis, in egoismul meu, sa ma numesc speciala. Cateodata nu intru la prima ora doar pentru ca nu am avut timp sa ma machiez..
Este o realitate. Lumea in care traim, in care traiesc eu,defapt, eu, care am blog si care scriu acum de pe unul din cele 2 laptopuri personale pe care le detin, eu care am toata iarna caldura in scoala, care am caiete pe care nu le-am folosit niciodata, zeci de caiete care stau uitate in dulap, eu care datorita mediilor am avut ( pana in clasa a 10-a, ce e drept) tot timpul manuale noi, lumea asta ei bine, este plina de prejudecati si de principii ingrate. Mi-e sila de societate si totusi accept in tacere asa-zisa tortura la care ma supune zilnic. Defapt, m-am obisnuit, nu as putea fi altfel. Insa recunosc ca nivelul meu de cunostinte nu este unul tocmai ridicat. Mi-a placut sa stiu TOT, pana cand m-a izbit realitatea: A sti multe nu mai inseamna mare lucru intr-o societate ca a noastra.
Si acum pun intrebarea..Educatia-incotro? Raspunsul poate fi unul simplu. In alte tari,unde este valorificata. Nu aici! Nu aici unde mai-marii nostri concureaza in gafe si-n greseli gramaticale si-n nestiinta zilnic. Nu aici unde in fiecare saptamana mai vedem pe la ,,Carcotasi” ce oameni ne reprezinta tara! Din nou spun, nu aici! Plecati cat mai aveti timp, cat sunteti inca tineri si-aveti dorinta de invatare si de munca..Caci odata ramasi aici, fara un sprijin ,,stramosesc”,cam greu..
Eu nu pot. M-am legat prea mult in salbaticia mea de propriile principii incat mi-e greu sa renunt la ele in favoarea unei vieti noi. Mi-e frica de nou cum mi-e frica de Intunecatu’. Plus ca, din moment ce nu prea mi-a placut cartea la liceu, engleza mea lasa de dorit..So, Plecati voi astia cu creier unde simtiti voi ca se poate ,,trai” si dusi sa fiti.. Caci creierul, sigur va va ghida intr-o directie buna.
Mi-e rusine cu mine cateodata, cu ingratitudinea mea, cu setea mea de a fi acceptata de o societate pe care o detest, pentru simplul fapt ca m-am dorit mereu a fi ,,speciala”.. Mi-e rusine cu tara mea ca fura din fondurile europene si care mai are ,, nu 5 minute, ci 5 secunde inainte de 12″! Am luptat atat pentru a intra in UE si-am ajuns mai rau decat inainte de integrare .. Mi-e rusine, si o recunosc..Si recunosc ca nu ma asteptam vreodata sa o fac..
