Unul dintre ei
Nu mai intalnisem niciodata pana atunci un baiat cu un chip atat de perfect. Avea nasul frumos conturat, putin in vant, genele lungi si dese si sclipeau printre ele doi ochi mari si caprui. Un par saten frumos, de care mi-era frica sa ma ating sa nu cumva sa devin dependenta de senzatia pe care o aducea degetelor mele.
Avea un fel de a vorbi care ma scotea din minti. Si el stia asta. D-aia vorbea mult si frumos si ma fixa cu privirea tot timpul. Ma pierdeam. Nu-mi mai facusem slabiciuni din baieti pana atunci niciodata. Desigur, iubisem, fusesem obsedata , dar nu ma mai pierdusem in fata unuia niciodata cum ma pierdeam in fata lui. Eram indragostita , poate. Sau poate nu. Caci intre noi nu s-a consumat nimic niciodata si Doamne, cine nu stie ca atunci cand sunt indragostita lupt pana la epuizare pentru omul ala?!
Era un baiat frumos ( este,ca doar n-a murit). Eram pasionata fizic de el, desi nu ma atragea sexual. Nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu ce fel de chimie a fost intre mine si el. Dar doream sa-l fac mic in pumn, cat un puf, cat un fulg, sa-l topesc si sa mi-l intind pe gat pe post de parfum sau sa-l ard si sa-i trag pe nas cenusa. Eram in stare sa-l sarut fara oprire o viata. Nu-l iubeam. N-am ajuns niciodata in punctul ala,caci repet, povestea noastra s-a rupt prea devreme, treptat.. L-as fi iubit poate, daca continuam sa-l vad. Mi-l imprimasem in cap si pana la ultima celula, insa nu stiu cum, stiam ca el nu era si nu va fi niciodata omul potrivit pentru mine. Am rupt povestea din proprie initiativa. Insa nu l-am uitat.. Imi mai apar cateoda in cap franturi din chipul lui perfect si sigur ,,m-ar trece tot felul de fluturasi ” daca l-as vedea..
Asta e povestea lui. Povestea unuia dintre ei-ii mei. Nu ex-ii mei. E doar un el care s-a perindat pe-aici o vreme si-a plecat de parca nici n-a fost..
