Guess who!?

Parc-o si aud pe sor’mea  cu vesnica ei vorba :,, Tu mai tii minte de cand aveai 3 ani?” . Culmea este ca, da, tin minte! Prima mea amintire este de cand aveam 1 an. Eram purtata in brate de un baiat ( mai tarziu am vazut pe filmare ca era baiatul nasei mele, Alex) si nu vedeam nimic decat un tapet culoarea untului cu mici inseratii crem. Urmatoarea amintire o am de la ziua mea. Implinisem 3 ani. Purtam o discutie inteligenta cu ,,nenea Puiu” care ma filma, in care-l intrebam ce vrea sa bea. Zicandu-mi ca se multumeste cu ce-i dau eu, Fanta sau Cola, i-am spus plina de mine ca ii aduc ,,si Fanta, si suc”! Copil!:)) Ma labartasem pe tot patul si zanganeam la un pian mic si rosu cu clape tocite si ingalbenite de timp, cantand o versiune a melodiei ,,Frere Jacques”:,, Frera Jaca, frera jaca, dorme vu? So ne le ma ti na, so ne le ma ti na ding dang dong!”:)). Apoi casa scunda, cu miros de vechi si taranesc dimineata. O umbra se furisa pe dupa usa. Era mama, care-mi adusese dulciuri si nu vroia sa ma trezeasca sa o vad pentru ca stia ca nu mai are cale de intoarcere fara mine, inapoi la oras. Am urat tara! Mi-era groaza de avioane si n-aveam cu cine sa ma joc, decat atunci cand mergeam la ,,locul de casa”,  langa care stateau 2 fetite surori. Una dintre ele avea inca patul de bebelus cu zabrele afara. Ne bagam toate 3 in el si cand venea mamai’mea sa ma ia de-acolo iesea cu plansete si scandal. Cu toate astea imi placea fideaua cu lapte de seara, televizorul alb-negru, laptele pus in borcan langa el, care peste ceva timp ( ramane necunocuta pentru mine durata) se transforma in iaurt bun care se lua pe forma linguritei. Iubeam dulceata cu branza din laptele Stelutei, cea mai frumoasa si blanda vacuta pe care o stiu, tochitura pe care o facea mamaia si fasolea batuta cu pepenasi murati sau zeama de varza si lipie calda. O iubeam pe Lesica si mai ales puiutii dolofani pe care-i fata de fiecare data. O uram pe mamaia cand mai gaseam pe strada cealalta cate un puiut abia fatat pe marginea drumului. Ii plimbam cu caruciorul de butelii pe toti si cand ma-ntorceam de la plimbare, deseori lipsea cate-un puiut pe care-l gaseam ratacit pe la poarta, cazut din carucior. Imi placea sa ,,vanez” paienjeni cu lumanare si ata, sa scot morcovi si cartofi, sa mananc struguri din soiul ananas si cirese din ciresul de la poarta. Iubeam sarbatorile petrecute la tara. Era aerul ala cald de veselie, cand dupa mult timp se adunau toate rudele.

Apoi am mai crescut, m-au dat ai mei la scoala ( proasta alegere ) ). Verile le petreceam in mare parte la Bucuresti, la sor’mea. Mi-aduc aminte cand am iesit odata in oras si sor’mea se tot plangea ca n-a luat umbrela. Afara era senin, am ras de ea, bineinteles. La intoarcere, pe la Unirii, am observat ca se-nnorase. Cand sa schimbam pe la Electroaparataj, a inceput ploaia. Unde mai pui ca statia de la care trebuia sa luam troleul nostru era la ceva distanta de statia unde coborasem. Alergam ca doua bezmetice prin ploaie. Si ce ploaie! Ploua torential , nici nu vedeam pe unde mergem.. Cand am ajuns in sfarsit acasa, aveam senzatia aia de cald, de familie..De acasa! Stateam pe balcon cand a venit sor’mea :

-Vezi? D-aia li se zice ,,blocurile gri”. Se fac gri cand ploua..

Intr-adevar, Pantelimonul arata atat de trist de la balconul meu de la etajul 5. Parcul se transformase intr-o masa mare, verzui-cenusie. Peisajul asta mi-a oferit atunci relaxarea completa. Simbolista de mine!:))

Dupa vara aia, a inceput greul.. Clasele deveneau din ce in ce mai grele. Am suferit prima deceptie -n dragoste, apoi am intrat la liceu si ..ei bine lucrurile s-au complicat atat de tare incat mare lucru din liceu nu mai tin minte, pentru ca sunt prea multe maruntisuri. Liceul e si el pe sfarsite.. Mai sunt cateva luni si dau de dracu’!

Anyway..Voi aveti asa..amintiri de cand erati mici tare?